sâmbătă, 21 februarie 2015

INVATAMANTUL ROMANESC - SAU CUM DISTRUGE SCOALA CREATIVITATEA

 Din prima zi de scoala, copiii nostri sunt inregimentati intr-un sistem care distruge creativitatea. Din pacate, nu avem ce sa facem. Ba chiar ne zbatem din greu sa inscriem copilul la o "invatatoare buna" si la o scoala de renume. Si pregatim din timp dosarul, facem multe drumuri la scoala, ne facem si o mutatie pe buletin ca sa nu fie nicio problema. Si, in sfarsit copilul ajunge in prima zi de scoala, imbracat in uniforma, cu ghiozdanul in spate si cu un buchet de flori in mana pentru "doamna". Emotiile primei zile de scoala trec si apar problemele de zi cu zi din viata tanarului scolar. Uniforme, manuale si culegeri, teme multe, violenta.
Uniforma, pe de-o parte este buna pentru ca unii copii nu inteleg sa vina la scoala imbracati decent dar, pe de alta parte, psihologic vorbind uniformizeaza copiii, iar copiii nu sunt toti la fel.


Sistemul de invatamant romanesc este bazat pe informatie. Copilul trebuie sa stea cuminte in banca, sa-si "deschida" urechile, iar profesorul "toarna" cu polinicul informatie in capul copilului. Putini profesori le asculta parerea, putini dintre acestia au un dialog cu ei.
Copiilor le este frica sa nu greseasca, pentru ca greseala se pedepseste cu o nota mica.Le este frica sa intrebe, sa-si spuna parerea, sa spuna ca n-au inteles deoarece le este frica sa nu GRESEASCA.
Dupa parerea mea, un profesor ar trebui sa-si noteze elevii numai prin lucrari scrise, pentru ca lor sa nu le fie frica sa spuna ceea ce gandesc. Acesta este unul din motivele pentru care scoala distruge creativitatea, fara sa mai vorbim despre programa incarcata si neinteresanta pentru ei.
La scoala Maria Rosetti, ora de chimie se desfasoara in clasa. Au fost dusi la laboratorul de chimie o singura data la inceputul  semestrului I, cand li s-a prezentat copiilor cum arata o eprubeta si un pahar Berzelius, dar in schimb li s-au spus regulile care trebuie respectate in laboratorul de chimie, pe care trebuiau sa le invete. Ce trista ironie! Pentru ce sa le invete daca n-au mai fost in laborator? Cum sa predai chimie unor elevi fara sa faci experimente cu ei in laborator pentru a intelege fenomenele? La noi profesoara preda in clasa, copiii nu inteleg si dupa aceea tot dansa este suparata ca elevii nu invata, dar nu se gandeste ca poate este o problema de comunicare din partea dansei. Niciodata profesorul nu este de vina, elevul  nu invata.
Cei de la Protv au avut cateva emisiuni interesante despre invatamantul romanesc la "Romania te iubesc". Intr-una din emisiuni au facut un experiment. Au dat unor copii de gradinita cateva agrafe de hartie si i-au pus sa faca ce vor ei cu ele. Copiii au construit lucruri interesante de genul lantisoarelor. Au dat aceleasi agrafe de hartie unor copii mai mari. Ei n-au reusit sa construiasca nimic, ba chiar au refuzat din start sa incerce sa faca ceva spunand ca nu au ce sa faca cu ele. Deci copiii se nasc creativi, dar pe masura ce cresc si merg la scoala interesul pentru a crea ceva scade. Ei se plafoneaza si incearca sa se strecoare printre materiile si profesorii care nu le plac.
Profesorul este extrem de important pentru elevi. Daca un profesor este bun si ii atrage intr-un dialog constructiv si placut in acelasi timp, nici nu mai conteaza ca manualul este greoi si neinteresant sau materia nu-i place copilului. Sunt sigura ca ora de curs ii va placea si niciun copil nu va mai casca sau nu se va mai juca pe telefon in timpul orei. Toti ne aducem aminte de profesorii de la care am invatat ceva si nu de cei de la care n-am invatat nimic.
Sistemul a pus bine la punct aceasta situatie conditionand intrarea la liceu de media claselor V-VIII, deci pentru a ajunge la un liceu mai bun copilul trebuie sa invete foarte bine la toate materiile, chiar daca ii plac sau nu. Nu toti copiii sunt buni la matematica, sau la chimie, sau la fizica. Copiii sunt diferiti, chiar daca au aceeasi uniforma si aceeasi varsta. Profesorul trebuie sa descopere si sa intretina pasiunile copilului. Copilul nu trebuie sa vina cu frica la scoala. Pentru asta trebuie sa scape de frica de a gresi, iar acest lucru nu se intampla decat cu un profesor bun, cu vocatie si dragoste de copii.
Nu stim cum va arata lumea in care traim peste 50 de ani, dar trebuie sa-i pregatim pe acesti copii sa traiasca in ea. Nu stim ce trebuie sa-i invatam, de aceea trebuie sa le lasam creativitatea, imaginatia sa zburde pentru a se putea descurca intr-o lume pe care n-o cunoastem si nici n-o o putem previziona.